MISTERE: Unde s-a aflat Gradina Edenului? autor: Dan-Silviu Boerescu


Adam si Eva, pervertiti de Sarpele din Arborele Cunoasterii, au conspirat la subminarea intaiului mit al crestinatatii, ruinand moral Edenul, gradina paradisiaca mundana. Dezastrul a fost desavarsit de Potop, pedeapsa exemplara si necesara. Arheologii, istoricii si hermeneutii au reusit sa probeze insa existenta fizica a acestui loc privilegiat din Biblie.



In acest articol

Arealul fabulos identificat de arheologi

Misteriosul Gobleki Tepe

Gradina Edenului, tema cu variatiuni

Paradisul de la A la Z

Arealul fabulos identificat de arheologi



Din Cartea Facerii, dar si din multe alte referinte oferite de literatura sacra, stiam ca Gradina tuturor ispitelor ar fi existat undeva in teritoriul delimitat de cele patru brate ale unui fluviu primordial localizat in bazinul mesopotamian, denumirea de Eden avand o rezonanta marcant babiloniana. In ceea ce priveste Eufratul si Tigrul (Hiddekel), aproape ca nu mai exista dubii de localizare. In schimb, asupra celorlalte doua ape au planat intotdeauna controverse: Pishon Gihon ar fi putut fi afluenti ai Tigrului si Eufratului, destul de probabil secati sau deviati in timpurile mai noi.







Cum referintele provenite pe filiera ebraica nu pot fi absolutizate (nubienii, egiptenii, chaldeenii, asirienii, babilonienii, fenicienii, etruscii, persanii, dar si indienii, chinezii sau chiar mexicanii avand propriile istorii similare), nici unul dintre siturile antice susceptibile de a fi gazduit intaiul paradis terestru nu poate fi considerat cu certitudine cel originar. Dincolo, insa, de toate confuziile si nelamuririle de ordin etimologic, toponimic sau, sa-i zicem, cadastral, istoricii de azi vin cu o interpretare fondata pe mai multe evidente.



Da, Gradina Edenului a existat si a fost reperata cu exactitate: Gobekli Tepe din Turcia. Suna ciudat, nebiblic, dar nu trebuie sa ne lasam intimidati de sonoritatile anatoliene contemporane. Trebuie sa admitem ca totul - in primul rand generozitatea naturii, care a daruit zona cu nenumarate specii de plante si animale folositoare omului din Neolitic, plus conditiile pedoclimatice extrem de favorabile, ba chiar si unele posibile perturbari benefice ale campului magnetic - a concurat la constituirea unui areal fabulos.

Apoi, nu avem cum ignora rezultatele sapaturilor arheologice din ultimele decenii ale secolului trecut. Ele au dat la iveala nenumarate urme ale primei revolutii din agricultura umana. Cu 11.500 de ani in urma, aici, la Gobekli Tepe, oamenii incepeau sa profite de culturile spontane de cereale, demarand totodata actiunea "Domesticiti oile si caprele!". Aparea, astfel, o diviziune tot mai clara a muncii, intre vanatori si pescari pe de o parte, intre crescatorii de animale si culegatori pe de alta parte. Treptat, aceste din urma activitati au capatat un caracter tot mai sistematic.











Misteriosul Gobleki Tepe



De multe ori, insa, atunci cand rezultatele nu erau cele scontate, erau invocate zeitatile. Asta a dat nastere unor ritualuri ale fertilitatii care, ulterior, au inceput sa fie performate ritmic, indiferent de capriciile naturii. Consemnarea, celebrarea si integrarea lor in viata cotidiana au produs o alta cotitura in istoria dezvoltarii societatii: oamenii, cu roluri tot mai precis distribuite de catre liderii lor spirituali si militari, au inceput sa se agrege in comunitati mari si stabile, care au configurat primele orase.

Aici se dezvoltau artele comunicarii (scrisul, in primul rand), artele focului (prin care se prelucrau, la un nivel superior, lutul si metalele) si artele divinatiei (religia a devenit o activitate in sine, cu un numar tot mai mare de angajati permanenti). Ideile au inceput sa circule interdisciplinar, iar mistica, birocratia, tehnologia si primele forme de arta au format conglomerate retorice, prin care oamenii au supus natura si, apoi, alti oameni.



Prosperitatea unora a generat tendintele conflictuale ale celorlalti. Razboiul presupunea si atunci know-how de calitate, asa ca productia a crescut sistematic, in chip programatic, in toate sectoarele, fiindca o armata nu trebuie doar disciplinata tactic si antrenata permanent, ci - tot permanent - hranita, aprovizionata, dotata cu tehnica de lupta. Conducatorii au inceput sa fie recrutati aproape exclusiv din randul clanurilor razboinice. Acestia construiau prin distrugere sau doar distrugeau pur si simplu.

In mijlocul unei asemenea nebunii generalizate, cine sa-si mai aminteasca de pacea, tihna si fericirea primordiale? Arealuri precum cele din jurul Gobleki Tepe (un "arc al fertilitatii" de 2.000 de kilometri, de la Mediterana la Golful Persic) si-au schimbat permanent hotarele administrative si spirituale. Edenul a ramas doar o legenda fondatoare desueta, care nu putea fi decat ignorata in vartejul consemnarilor cronicaresti. Mecanica istoriei distruge metafizica ritului.



Dar, totusi, de ce impresioneaza, ba chiar fascineaza, astazi un sit ca Gobleki Tepe? Numai datorita faptului ca ar reprezenta dezlegarea unui mister din literatura iudeo-crestina, mister dublat de atatea reprezentari figurative impresionante, de la Lucas Cranach la Hyeronimus Bosch, ori de la Michelangelo la… Star Trek (capitanul Spock poseda un tablou descriind izgonirea din Paradis a lui Adam si a Evei)? Sau fiindca, intr-o lume mereu in stare de alarma, in care ceasul desteptator a fost setat cu doar cateva minute inaintea dezastrului final, Edenul functioneaza ca o parabola premonitorie?

Mai inainte, in secolul al XIII-lea, Sf. Toma d'Aquino situa Gradina Paradisului pe Ecuator. In 1498, exploratorul Cristofor Columb se referea tot la zona ecuatoriala, indicand Edenul ca fiind delta fluviului Orinoco. Se pare ca aceasta cautare a incetat prin secolul al XVI-lea (la aproape 15 veacuri dupa ce autorii latinitatii tarzii dadeau drept sigura localizarea undeva in Insulele Canare), cand biserica catolica a acreditat teza disparitiei Gradinii in urma Potopului. Cu toate acestea, hermeneutii de diferite orientari nu s-au descurajat, iar ipoteza cea mai seducatoare a continuat sa fie echivalarea locului privilegiat cu morganatica Atlantida.

Pe o bucla temporala, la inceput de secol XXI, Paradisul ar putea fi considerat punctul de inflexiune reprezentat de proiectul Palm Island din Dubai, cea mai scumpa si, in acelasi timp, futurista zona rezidentiala a lumii, ori - de ce nu? - ar putea capata localizare in spatiul virtual, jocul pe internet Second Life fiind considerat, de multi, Paradisul contemporan, unde, recent, Suzanne Vega a sustinut un concert in timp real, Mazda a lansat cel mai nou model al sau, iar Suedia si-a deschis, la modul cel mai serios, o reprezentanta diplomatica…



Daca, la 1895, Jules Verne prevestea aparitia unei insule cu elice - de dimensiunile 7x5 km -, lumile virtuale de azi sunt infinite si ofera camp liber de exprimare imaginatiei de o maniera care l-ar rusina pe vizionarul de altadata.(sursa:www.descopera.ro)